Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Îmi susțin clientele să descopere o nouă latură a banilor, una pe care nu au folosit-o până acum, investițiile la bursă. Iar asta nu oricum, ci folosind niște instrumente simple, ușor de înțeles, ușor de aplicat, fără să studieze grafice complicate și jargon financiar. Transformarea prin care trec le aduce liniște, siguranță financiară și vise împlinite. Le explic totul printr-o singură imagine: un arbore. Rădăcinile sunt economiile care le aduc stabilitate, trunchiul le aduce creștere, coroana e bogăția pe care o construiesc în timp. Știu că funcționează pentru că eu așa trăiesc: în 5 ani de investiții am ajuns în punctul în care veniturile din portofoliu îmi acoperă cheltuielile de bază: casă, mâncare, transport.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?

Atunci când am rămas gravidă am hotărât să-mi schimb ocupația. Înainte aveam o croitorie, împreună cu o colegă ingineră, dar munca în producție era grea și lucram prea multe ore. Am vrut să fiu mamă care petrece timp cu copilul ei și să am o meserie care să-mi servească acest timp. Așa m-am format ca și cosmeticiană și am lucrat 20 de ani 1:1 cu femei, văzându-le în cele mai intime situații, păstrând secretele lor. Iar azi? Mă găsești cu mâinile pline de pământ printre roșii și căpșuni, sau amestecând beton pentru locul de compost. Grădina seamănă foarte mult cu un portofoliu investițional: nu poți trage de o plantă ca să crească mai repede. Poți doar să creezi condițiile potrivite și să revii constant la ele.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

Am introdus treptat activitatea de coach și mentor financiar în viața mea, lăsând treptat celelalte activități deoparte. Totuși în 2025 la sfârșitul lunii octombrie m-a străfulgerat un gând: îmi doresc un Crăciun liber, primul Crăciun liber. Ca și cosmeticiană, de Crăciun aveam cel mai mult de lucru. Asta a fost momentul în care mi-am anunțat clientele de la cosmetică că luna noiembrie este ultima lună în care le servesc, din decembrie nu mai fac cosmetică. Vroiam libertate și vroiam doar această activitate, coaching și mentorat financiar pentru femei, 100% din timpul meu.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Hmmm, îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost azi. În anul 2022 ne-am apucat să construim casă. Prețurile la materialele de construcții creșteau de pe-o zi pe alta. Chiar băiatul de la care cumpăram fierul beton ne spunea că nu poate să ne dea un preț pentru ziua următoare, deoarece nu știa cu cât putea el cumpăra. Mulți ne-au zis atunci ca să mai așteptăm, să mai scadă prețurile, că nu este momentul să construim acum. Dar noi nu am ascultat de nimeni, am mers înainte și uite-ne azi mutați la casă, trăind visul copilăriei. Iar partea pe care puțini o cred: casa am construit-o vânzând, timp de 4 ani, din portofoliul meu de investiții. La sfârșitul lui 2021 portofoliul avea o anumită valoare. Am vândut constant din el, în ritmul în care avansa casa. La sfârșitul lui 2025, după 4 ani de vândut, portofoliul era la aceeași valoare.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Să fiu vizibilă, să ies din umbra și să-mi spun povestea. Schimbarea de direcție din a lucra cu mâinile către a lucra online cu grupuri de femei. A trebuit să depășesc frica de ridicol, rușinea pe care am moștenit-o din familie (eu nu sunt o persoană rușinoasă, dacă mă uit la mine, totuși mulți ani purtam o rușine preluată), frica de judecată, frica de succes. Privind în urmă a meritat din plin, mă simt foarte bine în lumina reflectoarelor. Mă simt bine atunci când aud „Mulțumesc pentru că îmi ești sursa de inspirație!” (Mihaela)

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău?

„Investește doar banii pe care ești dispusă să-i pierzi.” Pentru o femeie de 40+ de ani, care a muncit ani de zile pentru banii ei, sfatul ăsta sună aproape absurd. Eu nu investesc ca să pierd bani, investesc ca să-i înmulțesc. Da, există cicluri economice, există fluctuații, de-asta aleg instrumentele potrivite și o strategie de investiții pasive pe termen lung.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?

Este o întrebare foarte bună, deoarece nu știu că sunt blocată doar după ce realizez că fac orice altceva decât să fac ce trebuie. Ce fac? Ce-mi place să fac, să creez ceva nou: dezvolt o idee nouă, citesc niște articole pe un subiect de interes, mă uit cum mi-a crescut portofoliul, citesc și răspund la mesaje pe FB, completez tabelele de cash flow (personal și firmă), ies în grădină.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj, ce i-ai recomanda concret să facă?

I-aș recomanda să-și noteze care este motivul pentru care vrea să înainteze? Care este visul ei/ lui cel mare pentru care a hotărât să se pornească pe acest drum? Să-și noteze toate detaliile despre acel vis, inclusiv cum se simte când trăiește acel vis, ca și cum l-ar fi realizat deja. Cu cine este, în ce mediu, ce face, ce zice, ce aude, ce vede, ce gusturi simte sau mirosuri. Să noteze orice amănunt îi vine. Să-și dea voie să se bucure de acea realizare câteva minute, mai mult de 2 minute, către 5-10 minute să stea în starea aceea și să se bucure de realizare.

După care să se scuture, să iasă din stare și să-și pună următoarea întrebare: Ce se întâmplă dacă acel vis nu se realizează niciodată? Cum se va simți? Ce părere va avea despre propria persoană. Cum își va continua viața? Să stea în această stare câteva minute, uitându-se la propria viață în care a renunțat la vis.

Din nou să se scuture, să iasă din stare și să ia o foaie de hârtie să-și noteze pașii pe care trebuie să facă să ajungă la vis. Fiecare pas mare să-l descompună în pași mici, realizabili în maxim 2 ore/ zi.

Nu este nevoie să fie un plan amănunțit, dacă identifică un prim pas, deja este minunat. Ideea este să fie un pas suficient de mic încât să-i fie ușor să-l facă.

După ce a scris planul îi recomand o plimbare în natură, sau o activitate care să-i distragă atenția, să se detașeze de exercițiu și de plan. Îi sugerez să se relaxeze, acest exercițiu este profund și consumator de energie. Are nevoie de o pauză înainte să înceapă acțiunea, primul pas. Iar cu cei 50 de lei? Jumătate pe o agendă sau un caiet frumos în care să-și scrie primul pas (eu, de exemplu, folosesc Agenda Succesului), iar cealaltă jumătate pe o prăjitură sau o înghețată, ca să sărbătorească. Primul pas merită să fie deja o mică bucurie, nu doar un exercițiu.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii?

Într-un context am văzut împreună pe 2 mentori de-ai mei, în care unul era ucenicul celuilalt. Iar cel care era mentor în acel context a spus că l-a observat pe celălalt, în calitate de discipol, că pune în aplicare teoria despre care vorbea la acel eveniment, chiar în timpul evenimentului. După care zicea că viteza de implementare contează și face diferența, nu cantitatea de informație deținută. Iar această remarcă mi-a rămas în minte și de atunci așa intru în contexte de învățare să pun în aplicare ceea ce învăț imediat. Dacă nu pot face asta, mai bine nu particip, nu dau bani dacă nu pot aplica valoarea care mi se oferă.

De ce asta și nu alta? Deoarece investiția în propria persoană o consider cea mai valoroasă, îmi aduce cel mai mare câștig pe termen lung, chiar dacă pe moment este grea și anevoioasă.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant?

Este al doilea an în care completez Agenda Succesului meu, creat de Irina Vasilescu. O agendă complexă, structurată pe trimestre, luni, săptămâni și zile, care mă ajută să rămân focusată pe direcția în care merg.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi?

Olivia Angelescu specialist în marketing și business pentru soloprenori care îmi oferă un cadru de învățare și creștere profesionist, prietenos, deschis în care pot să-mi cresc businessul fără să angajez oameni.

Ce am găsit la ea este răbdarea cu care răspunde la întrebări, grupul relativ mic cu care lucrează, ritmul de lucru liniștit, chiar pot aplica provocările lunare în business, nu mă simt sufocată de informație și practică. Nu am sentimentul că toată lumea din jurul meu este expert și eu sunt începătoare. Am curajul să mă exprim, să arăt cifrele din business.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cu mama am avut o relație specială, de fiecare dată când am plecat departe de ea, cumva m-am întors înapoi în casa părintească. Atunci când a murit, în octombrie 2023, am simțit cum mă trage după ea. Nu am vrut să mor, nu despre asta este vorba. A apărut un gol care vroia să fie umplută, pe care am simțit-o ca pe un vârtej într-un fluviu, care te trage în jos. Țin minte emoția aceea care apărea când mă gândeam la ea. Am simțit nevoia de a lua o decizie conștientă să-mi trăiesc viața, că este viață și fără ea. De fapt ea este mereu cu mine, doar într-o lume paralelă.

Cum am luat decizia? M-am uitat în jurul meu și am văzut câte am realizat și câte mai vreau să realizez, că am un iubit cu care facem o echipă grozavă, avem o casă în construcție. Am un copil minunat care mai are nevoie de mine. Și sunt eu, sufletul, care a venit pe acest pământ cu o misiune pe care vreau s-o îndeplinesc. Toate acestea m-au ajutat să iau decizia de a nu mă lăsa copleșită de durerea de a o pierde pe mama.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?

Curajul nu este un dat, se cultivă. Nu există persoane curajoase și ne-curajoase. Există doar persoane care înaintează, fac lucruri și își cultivă, își exersează curajul cu fiecare pas pe care-l fac.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții?

Îmi aduc aminte de o prietenă care, atunci când am schimbat meseria de inginer pe cea de cosmeticiană m-a întrebat: Și eu ce să fac, să descopăr ce-mi place? Să tot încerc activități, până găsesc menirea mea? iar eu i-am răspuns: da, încerci până găsești acel drum care este al tău. Ea atunci mi-a zis că este prea mult de încercat, mai bine nu face.

Cred că asta face diferența, eu, dacă-mi vine să fac ceva, o fac, apoi dacă mai continui sau nu, asta depinde de cum mă simt acolo în proces.

Sunt activități care îmi vin natural, acolo rămân, sunt altele pe care le-am încercat dar nu au fost pentru mine și nu le-am mai continuat. De exemplu am făcut un curs de contabilitate de bază, cu care nu am mai făcut nimic. Dar experiența m-a ajutat să fiu azi aici.

Cred că fiecare încercare aduce un plus în viața mea, indiferent că-l voi folosi sau va rămâne la nivel de experiență.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Vrei să faci ceva, dar tot amâni? Nu-i bai, este normal să amâni. Creierul nostru este programat pentru supraviețuire. Orice activitate, care este mai mult de atât, cere un efort suplimentar.

De aceea avem nevoie de pași mărunți, baby steps, cum zice cartea cu același titlu, scris de Dr. Leo Marvin.

Exercițiul pe care ți l-am prezentat mai devreme este eficient, dacă-ți dai timp să-l parcurgi, deoarece te conectează cu visul tău, după care te îndepărtează de el.

Între cele două stări este drumul care te duce acolo, la vis. Ca să pășești pe acel drum, este nevoie să îl desfaci în pași mici, realizabili pentru tine. Acești pași mici te ajută să-ți antrenezi creierul să se obișnuiască cu noua activitate.

Dacă pașii sunt suficient de mici încât să acționezi, să nu mai amâni, reușești să-ți convingi mintea că ceea ce vrei să faci este bine pentru tine (și pentru el).

Dă-ți voie să mergi înainte cu acei pași mici, care sunt potriviți pentru tine. Nu compara pașii tăi mici cu pașii altora. Fiecare are ritmul lui.